“Dacă iubeşti pe cineva, lasă-l să plece, fiindcă dacă se va întoarce, va fi pentru totdeauna al tău. Şi dacă nu se va întoarce, înseamnă că nu a fost niciodată al tău”. Khalil Gibran.
"Cred ca este foarte adevarata treaba asta. Stiu ca este greu, stiu ca ai vrea sa faci orice numai asta nu, stiu ca ai un pumn de plumb in stomac. Si mai stiu ca pur si simplu despartirea, in sine ca sentiment este cel mai greu de suportat. Infiorator.
Imi aduc aminte cand eram pustoaica si tata ma conducea pe mine si pe mama la gara. Plecam cu trenul la constanta. Dupa vacanta de iarna de obicei. Nu eram om din momentul in care ma trezeam in ziua respectiva. Ma durea stomacul, nu puteam sa mananc nimic. Simteam o tensiune infernala. Faceam bagajele, ne urcam in masina si mergeam la gara. Plecam din timp. Cel putin o ora inaintea plecarii trenului. Imi simteam picioarele grele. Imi doream sa ma opresc. Sa aman cu cel putin o zi plecarea, despartirea de tata. Ajugeam pe peron, imi cumpara 2-3 reviste cu benzi desenate si urcam in vagon.
Simteam cum se rupe ceva in mine. Imi doream sa fie probleme cu sina, sa nu plece trenul. Ne asezam unde aveam locuri, asta nu inainte ca tata sa urce bagajele deasupra. Cobora din tren si fugeam la geam. Imi doream sa il mai vad, sa ma bucur de fiecare secunda in care il mai vad. Imi batea inima tare, o simteam in gat. 2-3 minute si trenul se urnea din loc. Mergea incet. Tata avea o geaca subtire gri cu galben. O vad si acum.
Mergea incet pe langa tren, apoi cu cat trenul isi marea viteza si tata facea acelasi lucru…pana cand se termina peronul. Ii faceam cu mana si aveam ochii in lacrimi. Ne desparteam. Cel mai urat sentiment posibil. Imi doream sa nu existe momentul asta niciodata. Ma scotea din minti. Revenind la citatul cu care am inceput acest post…
Chiar cred in el. Chiar cred ca el o sa revina daca este El. Cred ca simte si el asta si stie ca mai devreme sau mai tarziu are de ales. Si indiferent de alegere….o sa fie cea mai buna. Daca El o sa revina la un moment dat o sa revina pentru ca este El, pentru ca a facut lucruri prin care a aratat ca este El, am simtit lucruri cu el, am trait intens alaturi de el, am trait prin el, m-am hranit cu el, am parcurs drumul lung din talpi pana in creier de milioane de ori.
Despartirea – pierderea – in orice fel este ea, este cel mai infiorator sentiment. Despartirea mea temporara de tata in gara era infioratoare, desprartiea de barbatul pe care-l iubesti te termina, despartirea de un prieten apropiat este greu de suportat, despartirea definitiva – plecarea – este cea mai grea. Cat inca suntem aici… impacarea poate sa fie cheia. Atata timp cat nimic nu este pierdut… lucrurile sunt in grafic." - Unde dragoste nu e, nimic nu e - Gheorghe Gheorghiu
Adaptare la feminin dupa un articol din Blogu` lu` Otrava :D
Adaptare la feminin dupa un articol din Blogu` lu` Otrava :D
