Cu totul întâmplător (sau poate că tocmai nimic nu este întâmplător), abia în timpul nopţii trecute am reuşit să găsesc suficientă energie dar şi dispoziţie sufletească pentru a face în sfârşit primele postări pe acest blog, proiectat de luni bune şi creat încă de acum o săptămână.
Cititnd mai multe informaţii despre sărbatoarea de azi, referitoare atât la însemnătatea religioasă cât şi la obiceiurile şi tradiţiile populare româneşti practicate încă în unele zone ale ţării, am descoperit ca “Blog despre noi” şi-a făcut apariţia în noaptea de 29/30 noiembrie când, se spune în popor că ordinea cosmică este răsturnată şi lumea celor vii se întrepătrunde cu lumea spiritelor (vreau să cred că cel puţin un pic de spirit eminescian şi-a lăsat amprenta pe aici şi va continua să trezească în fiecare dintre voi adevarata conştiinţă românească :)).
Ziua de 30 era odinioară numită şi ziua Lupului., iar multe din ritualurile precreştine dacice din ajunul şi ziua respectivă se leagă de lupi. Dacii venerau Lupul avându-l ca simbol pe steagul lor de luptă. Aceste tradiţii s-au pierdut in timp, fiind înlocuite cu noua sărbătoarea creştină a Sfântului Andrei, care este considerat ocrotitorul spiritual al tuturor românilor. Apostolul Andrei este cel care a propovăduit creştinismul pe meleagurile geto-dacice din Dobrogea.
Spiritul autentic românesc este unul deosebit de complex, plin de energia strămoşilor daci, cu adânci credinţe în existenţa unei lumi spirituale, cu tradiţii şi obiceiuri incrustate parcă în subconştient (un exemplu bun este dansul caluşarilor) şi totodată este un spirit iertător, dornic de înţelegere şi pace, adică esenţa creştină De aceea sărbătoarea Sfântului Andrei poate fi privită ca una reprezentativă, în care se împletesc de toate, de la sincere şi pioase rugăciuni până la obiceiuri arhaice încă păstrate prin diverse cătune rupte de lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu