“Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul.” – Grigore Vieru (14 feb. 1935 – 18 ian. 2009)

“Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.”

În 1964, Grigore Vieru publică în revista Nistru poemul Legământ, dedicat lui Mihai Eminescu. Poemul începe cu versurile: “Ştiu: cândva, la miez de noapte, / Ori la răsărit de Soare, / Stinge-mi-s-or ochii mie / Tot deasupra cărţii Sale.” 

După 45 de ani, poetul moare în urma unui accident de maşină, care are loc în noaptea de pe 15 spre 16 ianuarie 2009, pe drumul de întoarcere de la o ceremonie de omagiere a lui Eminescu.

LEGAMANT de Grigore Vieru

Lui Mihai Eminescu

Stiu: candva, la miez de noapte,

Ori la rasarit de Soare,

Stinge-mi-s-or ochii mie

Tot deasupra cartii Sale.

Am s-ajung atunce, poate,

La mijlocul ei aproape.

Ci sa nu inchideti cartea

Ca pe recile-mi pleoape.

S-o lasati asa deschisa,

Ca baiatul meu ori fata

Sa citeasca mai departe

Ce n-a reusit nici tata.

Iar de n-au s-auza dansii

Al stravechii slove bucium,

Asezati-mi-o ca perna

Cu toti codrii ei in zbucium.

TAMAIE SI LICHENI de Grigore Vieru

A murit tamaia,

Duhoarea sta sa creasca.

Ne-a umplut ca raia

„Limba moldov’neasca“.

Mi-a pierit si somnul,

Pacea crestineasca.

Maraie spre Domnul

Limba moldov’neasca.

O biata batrana

N-are nici de pasca.

Sta cu halca-n mana

Limba moldov’neasca.

Isi creste frumosul

Limba romaneasca.

Ii arata dosul

Limba moldov’neasca.

Gangava, tot linge

Cizma muscaleasca.

Spre Evropi se-mpinge

Limba moldov’neasca.

Palida mi-e fata

Sub un cer ce casca.

Imi mananca viata

Limba moldov’neasca.

Voi muri, se pare,

Pentru-a mea lumina…

„Ma va plange oare

Limba cea romana?!“

DORUL SI LIMBA de Grigore Vieru

Cerul e tesut din stele,

Luncile – din floricele,

Numai dorul stramosesc –

Din cuvântul românesc.

Din pamânt izvorul iese,

Grâul – din seminte dese,

Numai dorul stramosesc –

Din cuvântul românesc.

Razele ne vin din soare,

Iar miresmele – din floare,

Numai dorul stramosesc –

Din cuvântul românesc.

NU, NU MI-E TOTUNA de Grigore Vieru

Nu, nu mi-e totuna,

Daca vii, daca nu –

Eu strig soarele, luna,

Dar voiesc sa vii tu.

Nu, nu mi-e totuna,

De-i mult dor, de nu-i mult –

Eu vorbesc cu furtuna

Dar pe soare-l ascult.

Nu, nu mi-e totuna,

Daca esti sau nu esti.

În tacerea mea una

Ara sapte nadejdi.