16 Decembrie 1989. Va mai amintiti?

Azi suntem in 16 decembrie. Nu stiu daca mai spune cuiva, ceva, aceasta data (celor tineri si foarte tineri cu siguranta nu le spune mai nimic). Mie imi aminsteste…probabil si fiindca am citit despre ea, dar si pentru ca in ultimii 21 de ani scursi de la 16 decembrie 1989, simbolul acelor evenimente si-a facut vizibila aparitia cat si simtite actiunile intreprinse in mod constant (al caror scop, sper si cred ca nu va fi atins vreodata!).

Televiziunea Romana despre primele semne ale nasterii “revolutiei din 1989” incepand cu protestele din ziua de 16 decembrie de la Timisoara:

Asadar avem in filmuletul de mai sus cateva, zic eu, cuvinte cheie: pastorul Laszlo Tokes, casa parohiala, multimea care striga: “Jos Ceausescu!”, “Libertate!”, Romania Libera!”. Astfel de cuvinte cheie, sunt explicate prin introducerea lor in imaginea de ansamblu descrisa cu ajurorul unor citate din carti ale  unor oamenilor implicati, intr-un fel sau altul, in monitorizarea si/sau gestionarea evenimentelor asteptate de altfel, la vremea respectiva in Romania.

Scurte fragmente din cartea “1989 Dintr-o iarna in alta…Romania in resorturile secrete ale istoriei” – A. I. Rogojan

“Televiziunea din Ungaria dedica emisiuni speciale pentru congenerii din Romania, care sunt receptionate si introduc orientari net potrivnice liniei politice oficiale a Bucurestiului. La Oradea si-n celelalte resedinte ale judetelor invecinate cu Ungaria si Iugoslavia, se organizeaza ad-hoc, grupe operative de monitorizare a propagandei pe care Budapesta si Belgradul o realizau, vizand obiective politice din Romania. Aproape ca nu mai exista tara din Europa a carei presa sa nu atace sistematic regimul politic de la Bucuresti.”

“Statistic, rezulta un “du-te/vino” permanent pe teritoriul Romaniei a unui minim de 30.000 si a unui maxim de 67.530 de persoane (in luna decembrie 1989 si numai din URSS). In decembrie 1988, intrasera in Romania 30.879 de persoane (din URSS). A avut loc o stranie intensificare a turismului fara…obiective turistice!”

“La jumatatea lunii decembrie, “turistii sovietici” afluiau masiv in Romania din toate celelalte tari limitrofe. Nota comuna si, in acelasi timp, ostentativa a coloanelor de turisti era ca toti se deplasau cu autoturisme “Lada” nou-noute, parca atunci scoase din fabrica pentru rodaj…

Serviciul de contraspionaj de la Timisoara a sesizat ca, in zilele premergatoare datei de 16 decembrie 1989, dinspre Iugoslavia au intrat numeroase coloane de cate 20-30 autoturisme…cu rusi si unguri, ajungandu-se la cifre de ordinul sutelor, apoi al miilor. Cei in cauza nu au solicitat cazare hoteliera preferand sa se raspandeasca in orase si sa stea in masini.

Acesti numerosi “turisti speciali” realizau un fel de “ocupatie” pe trasee si in orase dintre cele amintite anterior, unde s-au constatat provocari diversioniste. In aceste imprejurari, ori se inchideau granitele ori erau retinuti si se isca un conflict politico-statal. O asemenea situatie impunea o hotarare ce trebuia luata la cel mai inalt nivel al conducerii statului.”

“In noaptea de 16-17 decembrie o asemenea coloana s-a deplasat cu scopul de a intra in Timisoara. A fost interceptata si determinata sa ocoleasca orasul, dar o parte din masini a scapat, reusind sa intre…”

In vara lui 1989...“Dand o mana de ajutor lui Gorbaciov impotriva lui Ceausescu, conducerea Ungariei accepta tinerea la Budapesta a unei reuniuni a reprezentantilor exilului romanesc, invitati la celebrarea funeraliilor victimelor represiunii revolutiei maghiare din 1956.

Cu acest prilej este adoptata si o declaratie comuna cu Forumul Democratic Maghiar – “Declaratia de la Budapesta din 16 iunie 1989” – care stipuleaza caracterul Transilvaniei de “spatiu de complementaritate”, in care dreptul la reprezentare politica autonoma trebuia garantat.

Mai multe mii de cetateni romani, trecuti clandestin in Ungaria, incepand mai ales din 1986 (cifrele au oscilat de la 10.000 la 50.000) se aflau in centrele de primire si triere a emigrantilor, unii fiind pregatiti si trimisi cu insarcinari secrete in Romania. Misiunile indeplinite in anii 1988-1989 erau similare cu cele ale unor emisari ale “forumurilor civice” din Germania de est, Cehoslovacia sau Polonia si priveau radicalizarea anumitor grupuri din Romania in scopul reformarii sistemului politic.”

“In randul emigrantilor din Ungaria a fost constituita organizatia “Romania Libera” si proiectat un guvern in exil. Organizatia romanilor de la Budapesta este pusa in legatura cu “Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi”, constituita in anii 1983-1984 sub patronajul a cel putin doua mari servicii speciale occidentale, la care s-a alaturat si KGB cu asociatia “Pro Basarabia si Bucovina” prin care UMRL-ul a fost penetrat si luat sub controlul Moscovei.”

“Organizatia Romania Libera”, creata in septembrie 1987, de Brigada Romania, a Securitatii Republicii Populare Ungaria – in numele unui comitet condus de economistul, Marin Rosca – plecat din Timisoara  - a fost de factura mediocra sub toate aspectele fiind manipulata de “Forumul Democrat Maghiar.” Constienti ca “Ardealul nu poate fi obtinut fara romani”, revizionistii unguri au cautat dintotdeauna sa-si atraga spijinul macar al unei parti a populatiei majoritare, iar organizatia “Romania Libera” de la Budapesta trebuia sa devina expresia acelui sprijin.”

“Fiecare emisar actiona “multiplu de zece”, iar fiecare nou membru cauta alti zece. In Bucuresti s-au vizat recrutari inclusiv din randul elevilor de liceu, cu care se realizau intalniri de instruire in parcuri. “Instructorii” erau persoane recent revenite in tara. Unii parinti ingrijorati s-au adresat Biroului de Informatii Sesizari si Reclamatii al Ministerului de Interne.

In zilele de foc din decembrie 1989 am avut confirmarea deplina a misiunilor acelor emisari.”

Scurte fragmente din cartea “Un risc asumat “ - F. Teodorescu

“Fara a ma repeta, se impune totusi sa amintesc cititorului caci, daca consensul cu privire la inlaturarea lui Ceausescu si a celor din jurul acestuia era stabilit intre Est si Vest, inclusiv caile de realizare, au existat totusi importante nuantari cu privire la punctul pana la care trebuie mers si zona in care sa se declanseze actiunea.

S-a scris cate ceva despre un inceput de tulburari, la Iasi in 14 decembrie 1989. Realitatea este ca pregatirile au fost chiar minutioase si cu importante cheltuieli materiale si umane. Premergator datei amintite a fost trimis in zona un numar apreciabil de “turisti sovietici”. A ingrijorat nu numai numarul mare si prezenta nejutificata pentru acel sfarsit de an, dar si faptul ca nu mai ieseau din tara in aceeasi proportie cum se intampla de regula.

Au fost aduse si s-a incercat raspandirea unei cantitati considerabile de manifeste cu continut anticeausist si nicidecum anticomunist. Apreciindu-se ca mediul studentesc este mai receptiv la incitare, pachete intregi de manifeste au fost lasate in preajma caminelor studentesti.

In realitate insa, calculele au fost gresite, mizandu-se indeosebi pe dificultatile materiale cu care se confrunta populatia Moldovei. Evident s-a marsat si pe contributia celor doi asa-zisi dizidenti din Iasi: Dan Petrescu si Luca Pitu, care insa nu se bucurau de audienta decat in imaginatia celor interesati din afara tarii. In consecinta, populatia Iasiului nu a reactionat la chemarile la revolta lansate cu insistenta. Nu este “meritul” exclusiv al organelor locale, indiferent de rostul si coloratura lor ca la Iasi a fost “liniste”. Aceasta a fost urmarea socotelilor gresite facute de cei interesati, dar si “caderii” a doua importante personaje trimise in zona tocmai in scopul declansarii evenimentelor.

Varianta pe care occidentalii au mers din capul locului s-a referit la stimularea nemultumirilor si la incitarea la proteste deschise contra puterii in partea de apus a tarii, in Transilvania, in principal si-n Banat in subsidiar. Aceste regiuni au oferit intotdeuna conditii prielnice de stimulare a actiunilor vindicative daca avem in vedere existenta a doi factori principali: minoritatile nationale si cultele si sectele neoprotestante, in plina ascensiune in ultimii ani.

Din punct de vedere economic, in mod cert banatenii traiau cu mult mai bine decat restul concetatenilor, atat datorita harniciei lor, dar si bogatiei incomparabil mai mare in aceasta zona.

In Timisoara si-n judetul Timis nu au existat in anul 1989 situatii explozive de natura celor din alte judete, asa cum am exemplificat in prima parte.”

“Materialele de propaganda antiromaneasca erau introduse in tara si cu trenurile ce veneau din Ungaria, in cursul anului 1989, fiind lasate la vedere in compartimente.”

“Cu ocazia acelui control am aflat detalii cu privire la sustinuta activitate iredentista a pastorului Laszlo Tokes. De altfel, in Timisoara era singurul maghiar angrenat mai mult sau mai putin deschis in actiuni  de propaganda iredentista, cu rabufniri sovine de netagaduit. Pentru securitatea judetului Timis, mutarea lui Laszlo Tokes la parohia din Timisoara in urma cu doi ani, a insemnat pierderea linistii obisnuite, ofiterii find obligati sa consacre mult timp pentru urmarirea activitatii acestuia, manifestarile iredentiste fatise mascand de fapt, legaturile de spionaj pe care le intretinea, asa cum credea domnia sa, “in mare secret”.

Intrucat printre importantele sale legaturi fusese identificata o persoana si o agenta a serviciului de spionaj englez, care asigura mai mult preluarea unor materiale informative, transmiterea de instructiuni sau pur si simplu cunosterea situatiei de fapt a pastorului, atunci cand nu putea apela la mijloace intermediare de comunicare, am studiat cu atentie dosarele.

Afirm cu toata convingerea ca erau suficiente probe penale pentru a propune procuraturii si justitiei punerea pe rol a cazului. Conducerea Securitatii judetene Timis facuse in acest sens propuneri la Bucuresti. (…) Din pacate ca si in alte situatii de care am amintit deja, Nicolae Ceausescu nu a fost de accord, pentru a nu aduce prejudicii noi in relatiile cu Ungaria."

“Inclin sa cred ca daca in actiunea de punere in executare a hotararii judecatoresti de evacuare nu s-ar fi amestecat seful Departamentului Cultelor, primul adjunct al secretarului cu probleme organizatorice din CC al PCR, primul secretar al judetului, primarul Timisoarei si altii, nu s-ar fi starnit atata valva in jurul unei persoane aproape necunoscuta la acea data marii majoritati a timisorenilor.

Amploarea care s-a dat in mod nejustificat actiunii de evacuare a pastorului a venit nesperat de bine in intampinarea scopului urmarit in Occident, dar si de vecinii din Ungaria, pentru a pune in practica planurile de destabilizare a situatiei din Romania si inlaturarea prin forta a regimului comunist. (…)”

“Intrucat declansarea unei reactii violente de contestare a regimului ceausist era mult mai probabila in judetele Transilvaniei, sprijinul “logistic” a fost infiltrat si dirijat in ultimele luni ale anului 1989 spre aceasta zona. Ivirea conflictului Tokes la Timisoara a impus masuri de mobilizare si dirijare rapida de forte spre acest oras.”

“Chiar daca nu ne convine, mai toti trebuie sa recunoastem (macar in fata propriilor constiinte daca nu avem curajul sa o spunem cu voce tare!) ca am fost o masa de manevra, de o parte si de alta a baricadei, la indemana unor forte straine. Nu numai aprecierea exacta a acumularii unui munte de nemultumiri la nivelul marii majoritati a populatiei, nu numai exploatarea cu abilitate a acesteia, dar si sprijinul “logistic” din interior au condus la reusita actiunii.”

Nascuti dupa 1989. Ce stiu tinerii despre 16 decembrie 1989, despre “revolutie” si in ce a constat schimbarea, din punctul lor de vedere:

Si in final, un citat si pentru toti “prietenii” mei virtuali si nu numai, care imi reproseaza in diverse moduri, faptul ca “exagerez” in privinta actiunii constante a UDMR-ului de a crea in mijlocul Romaniei un mic stat in stat (pentru inceput) sprijinit, exact ca si atunci, atat din exterior cat (cel mai grav) si din interiorul tarii….

“Nu exista nici o indoiala ca dintotdeauna Ungaria, indiferent cine s-a aflat la conducerea ei, a desfasurat o intensa activitate de sustinere a iredentismului, cheltuindu-se anual aproximativ un miliard de dolari. Daca lasam la o parte supararea noastra ca aceasta activitate afecteaza interese romanesti majore, trebuie sa recunostem ca noi romanii nu am reusit niciodata o asemenea performanta, nici la nivelul autoritatii de stat, nici la cel al diasporei. Din pacate romanii din emigratie au fost mult prea preocupati de interese particulare sau de grup, meschine si fara miza nationala. Vorbim mult si facem putin, iar cei care vor sa faca totusi ceva, sunt imediat etichetati, dezavuati, etc.”