La Mulţi Ani celor ce-şi sărbătoresc onomastica astăzi, 6 Decembrie de Sfântul Nicolae!
"Sfântul Nicolae, patronul Greciei, Rusiei şi al multor oraşe din apusul Europei, este unul din cei mai populari sfinţi ai creştinătăţii, datorită multelor minuni săvârsite atât în timpul vieţii, cât şi după moartea sa, păstrând şi rolul de Moş pentru copii. Sfântul Ierarh Nicolae s-a născut în localitatea Patara din Asia Mică, în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea."
Potrivit lucrării lui Ion Ghinoiu "Comoara satelor. Calendar popular", în tradiţiile româneşti Nicolae are şi unele atribuţii străine unui sfânt: apare pe un cal alb, aluzie la zăpada care cade în luna decembrie; păzeşte soarele, care încearcă să se refugieze pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură; stăpâneşte apele, fiind patron al corăbierilor pe care îi scapă de la înec; apără soldaţii în război, motiv pentru care aceştia îl invocă în timpul luptelor; ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace care vor să se mărite. În această zi se fac vrăji, farmece şi prognosticuri meteorologice, se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă, pentru ca acestea să înflorească până la Anul Nou.
Moş Nicolae, cel ce-n tradiţia populară este un moş cu barbă albă, pe care atunci când o scutură ninge, împarte, ca şi Moş Crăciun, daruri celor mici. Din vremuri vechi există obiceiul ca în dimineaţa zilei de Sfântul Nicolae copiii să găsească în ghetuţe dulciuri, jucării şi o nuieluşă, în cazul iî care nu au fost destul de cuminţi. Astfel ca în ajunul sărbătorii copiii işi pregătesc ghetuţele şi le aşează lângă uşă, pentru ca Moşul să le găsească şi să le umple cu daruri.
"Nicolae" este unul dintre numele personale foarte îndrăgite şi răspândite. El este format din cuvintele greceşti: nike - victorie, biruinţă şi laos - popor, şi are înşelesul de "om ce face parte dintr-un popor victorios".
Să ne aducă Moşul la toţi un pic mai multă dărnicie, înţelegere şi iubire!
Rondelul meu - Alexandru Macedonski
Când am fost ură am fost mare,
Dar, astăzi, cu desăvârşire
Sunt mare, căci mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.
Eşti mare când n-ai îndurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Când ţi-este inima iubire,
Când ţi-este sufletul iertare.
Ştiu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viaţă trecem în neştire,
Dar mângâierea e-n iubire,
De-ar fi restriştea cât de mare,
Şi Înălţarea e-n iertare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu